Yoga. Aproape totul despre yoga…

De demult  in India si in alte  tari  Occidentale au existat oameni dornici studierii metodelor de dezvoltarea fortelor fizice,psihice  si spirituale.
Cercetarile au fost transmise urmatoarelor generatii si s-a creat treptat stiinta  Yoga. Acest  cuvant vine de  la “yuj” care inseamna a uni.
Yoga este o stiinta care ne invata  metoda unirii Sufletului Individual cu Sufletul Suprem.  Scopul  acestei  stiinte este de a slabi cele cinci suferinte care sunt: Ignoranta, Egoismul, Simpatiile, Antipatiile si Instinctul de conservare.
Practicarea caii Yoga implica exercitii fizice, repiratie ritmica si meditatiile.
In decursul mileniilor, Yoga a evoluat, adeptii sai au descoperit metode care  au un efect benefic  asupra sanatatii. In scripturi exista texte care descriu aceste metode.
Yoga  ofera forta si iluminare dar si o experienta placuta. Aceasta invigoreaza simturile si imbunatateste modul de viata.
CHAKRELE
In  Sistemul Energetic Uman  exista Chakrele. O chakra inseamna un centru de energie spirituala, deci “Chakrele” sunt vartejuri de energie concentrata.
Functionarea chakrelor afecteaza modul nostru de a fi si de a ne trai viata.
In corp avem sapte chakre care sunt dispuse de-a lungul coloanei vertebrale si sunt legate prin trasee  importante numite:”IDA”, “PINGALE” SI “SUSHUMNA”.
Ele sunt plasate in acest mod deoarece  fiecare chakra este in legatura cu un organ,o glanda  sau  un plex nervos. Cele sapte chakre  functioneaza  in interrelatie.
Pentru a functiona in cele mai bune conditii, in echilibrul si armonie reciproca, yoghinul trebuie sa practice cele  “CINCI EXERCITII TIBETANE”.
KUNDALINI
Kundalini numita si “PUTEREA SARPELUI”, deoarece este asimilata cu un sarpe incolacit la baza coloanei vertebrale. Kundalini  este  Energia Vitala, de fapt o forta care se creeaza in adancul creierului uman si care  actioneaza  asupra  chakrelor.
Ea este  ENERGIA DIVINA COSMICA din corp. Aceasta este resimtita la baza coloanei  vertebrale.
Kundalini  este energia care invigoreaza si motiveaza trupul si mintea. Ea alimenteaza intreg sistemul energetic uman, facand sa circule continuu energia vitala in interiorul nostru.
PRANAYAMA
PRANAYAMA vine de la cuvantul: PRANA care inseamna respiratie si AYAMA care inseamna control.
Respiratia este fundamentala pentru viata umana. Noi respiram din clipa in care ne-am nascut si incetam sa respiram in clipa in care murim.
Respiratia constituie cea mai elementara dintre formele de  hranire.Cand respiram introducem in organism un amestec de gaze, in special oxigenul  necesar alimentarii celulelor  noastre  precum si o energie numita: PRANA.
Prana hraneste  sistemul energetic uman, ea este dirijata pentru a construi, purifica si intari sistemul energetic uman.
MEDITATIA
Meditatia urmeaza concentrarii,Concentrarea se contopeste cu meditatia. Concentrarea mentine mintea asupra aceluiasi obiect distinct.
Meditatia deschide usa mintii spre cunoasterea intuitiva si multe puteri. Prin meditatie poti obtine tot ceea ce doresti.
Rodul meditatiei este SAMADHI. Samadhi este starea supraconstienta, unde yoghinul dobandeste cunoasterea supraintuitionala sau suprasenzoriala.
Acum  Sufletul Individual se uneste cu Sufletul Suprem.

SURSA 02

Yoga (Devanagari: योग) este una din cele 5 şcoli ale Filozofiei Hindu, bazată pe meditaţie ca o cale spre auto-cunoaştere si eliberare. Textele Hindu care stabilesc bazele yoga conţin: Upanishadele, Bhagavad Gita, Yoga Sutra lui Patanjali, Hatha Yoga Pradipika şi multe altele. În India, Yoga este privită ca fiind un mijloc de desăvârşire atât fizică, precum şi spirituală. În afara Indiei, Yoga a început să fie asociată în primul rând cu practicarea aşa-numitelor asana (poziţii) incluse in Hatha Yoga(vezi deasemenea Yoga ca exerciţiu), cu toate că a influenţat intreaga familie de Religii dharmice şi alte practici spirituale din toată lumea. [1] Un practicant convins de Yoga este numit yogi, yogin (masculin), sau yogină (feminin).
Yoga, ca o combinare între exerciţii si meditaţie este practicată de mai bine de 5 000 de ani.
Istoria Yoga
O sculptură păstrata până azi de acum 5,000 de ani de la Civilizaţia de pe Valea Indusului infăţişează o figură care arheologii cred ca este un yogin stând in poziţie de meditaţie. Figura este reprezentată stând intr-o pozitie tradiţională yoga, cu picioarele incrucişsate si mâinile odihnindu-se pe genunchi. Descoperitorul sculpturii, arheologul Sir John Marshall, a denumit figura Shiva Pashupati.
Prima referire la yoga, ramasă în scris, o găsim în Rig Veda, vechimea acesteia fiind estimată a fi în jurul a 3.500 de ani. Upanishad-ele, (800-100 î.Hr.), Bhagavad Gita (400-100 î.Hr.), şi Yoga Sutras aparţinând lui Patanjali (200 î.Hr.) deasemenea abordează conceptele şi învăţăturile yoga.
Etimologie
În limba sanscrită Format:IAST este o derivare a termenului pre-indo-europpean yugam, dintr-o rădăcină yeug- (sanscrită yuj-) însemnînd “a se alătura” sau “a se uni”; înrudit cu latinescul iugum şi termenul modern englezesc yoke.
Termenul este atestat în Rig Veda în sensul unui “act de alăturare, ataşament, dedicare”, dar şi în sensul de “ocupaţie, încercare, performanţă”. Un sens spiritual de “exercitare, zel, silinţă” este atestat încă din Mahabharata, şi sensul spiritual sau mistic al “contemplării abstracte, al meditaţiei” apare în egală masură în Mahabharata, ca şi în Upanishade.
Filosofia Yoga
În toate ramurile yoga, ţelul final este atingerea unei stări eterne de conştiinţă perfectă. În şcolile moniste ale advaita vedantei şi şaivismului, această perfecţiune ia forma mokşei, care este o eliberare de toată suferinţa lumească şi de cercul naşterilor şi al morţilor (Samsara), o stare în care gândurile încetează şi apare experienţa unirii beatifice cu Supremul Brahman. Pentru şcolile dualiste bhakti ale vaişnavismului, bhakti însăşi este ţelul suprem al procesului yoga, iar perfecţiunea culminează într-o relaţie eternă cu Vişnu sau cu unul dintre avatarele lui, precum Krişna sau Rama.
Practicarea concentraţiei (dharana) şi a meditaţiei (dhyana) este comună majorităţii formelor de yoga. Dharana, potrivit definiţiei lui Patañjali, este “aducerea conştiinţei într-un singur punct” (sanscrită: ekāgrata, concentrare într-un singur punct). Conştienţa este concentrată pe un punct subtil al senzaţiei (cum ar fi pe suflul care intră şi iese din nări). Concentraţia susţinută pe un singur punct conduce, treptat, la meditaţie (dhyana), în care facultăţile interioare sunt capabile să se extindă şi să se identifice cu ceva vast. Practicanţii meditaţiei anunţă sentimente de pace, bucurie şi uniune.
Obiectul meditaţiei poate să difere de la şcoală la şcoală, e.g. meditaţia pe una dintre chakre, cum ar fi centrul inimii (anahata) sau ‘al treilea ochi’ (ajna); sau meditaţia asupra unei zeităţi, precum Krişna; sau asupra unei calităţi, precum pacea. Şcolile non-dualiste, precum Advaita vedanta, pot medita la Absolut, fără nici o formă a calităţilor (Nirguna Brahman). Această meditaţie este, din multe puncte de vedere, asemănătoare cu meditaţia buddhistă a vidului.
Yoga în alte tradiţii
Scopurile yoga sunt exprimate în mod diferit de către diferite tradiţii. Pentru o persoană normală, încă depare de iluminare, yoga poate fi o cale de creştere a pregătirii spirituale sau, de cultivare a compasiuni şi a introspecţiei. yoga este refuzul minti eliberare de ego si ajungere la dumnezeu prin disciplina inplicit nu ai suferi nu mai se repeta nastera ai ajuns satarea de sfintenie.

SURSA 03

Yoga este o tradiţie spirituală extrem de complexă, care are o istorie de mai mult de cinci mii de ani, o literatură foarte bogată şi o cuprindere exhaustivă.
Yoga este ceea ce în mod tradiţional numim “învăţătura eliberării”. Cu toţii căutăm, mai mult sau mai puţin conştient să ne eliberăm de noţiunea limitată a ceea ce suntem sau, mai bine zis, a ceea ce credem în mod obişnuit că suntem. În general, ne identificăm cu corpul nostru fizic, cu mintea noastră, cu posesiunile sau cu relaţiile noastre, reunind toate acestea în ceea ce denumim în mod normal “viaţa mea”. Aceste obişnuinţe mentale nu conţin decât umbre ale adevărului din noi înşine şi sunt cele care ne adâncesc şi mai mult în necunoaştere şi ignoranţă.
Yoga propune o introspecţie profundă care are ca rezultat aflarea Adevărului. Cu toţii credem că ne cunoaştem cel puţin într-o oarecare măsură, dar oare nu este aceasta o iluzie? Dacă ne-am putea cunoaşte în proporţie de cel puţin 50% credeţi că am mai suferi de pe urma problemelor de la serviciu sau din familie? Dimpotrivă, am afla că suntem nemuritori, că suntem fiinţe supraconştiente şi atotputernice şi am găsi sursa eternei fericiri.
Yoga autentică implică o confruntare cu misterele fascinante ale propriei noastre naturi microcosmice, cu eternele întrebări: Pentru ce m-am născut şi de ce? De unde vin? Pentru ce trăiesc? Ce se va petrece cu mine după moarte? Cine sunt eu cu adevărat?
Yoga conferă libertate lăuntrică şi înţelegerea faptului că totul este posibil, deşi nu totul este permis. Fiind supuşi unor legi imuabile, în calitatea noastră de fiinţe umane, cu toţii ne simţim limitările şi neputinţa în faţa dificultăţilor vieţii. Yoga induce forţa şi energia de a le surmonta şi, mai mult decât atât, de a transcende condiţia umană şi a ne revela natura divină, Sinele Divin din noi înşine (Jivatman).
Yoga este o ştiinţă a nemuririi care permite prin metodele sale conştientizarea deplină a diferitelor aspecte tainice ale fiinţei umane, folosirea înţeleaptă a tuturor potenţialităţilor latente existente în noi, înlăturarea limitărilor datorate ego-ului, adâncirea cunoaşterii de sine şi atingerea nemuririi.
Yoga urmăreşte cunoaşterea directă, nemijlocită a adevărului ultim cu privire la fiinţa umană, existenţă, univers.
Yoga conduce la extaz (samadhi). Deşi prezent în vocabularul oricărei limbi, fiind deseori folosit în limbajul familiar, cuvântul extaz desemnează o stare accesibilă unui număr foarte mic de oameni. A trăi extazul înseamnă a fi în consonanţă deplină cu energiile benefice din univers. Prin atingerea stării de samadhi sau extaz plenar, yoghinul are confirmarea desăvârşirii sale, în care survine contopirea inefabilă a esenţei sale ultime cu esenţa ultimă Macrocosmică universală, Dumnezeu.

Sursa: www.interactiuni.ro