Impact! OZN-uri in istorie…
Relatarile referiroare la OZN-uri nu reprezinta apanajul exclusiv al ultimilor zeci de ani, in toata lumea existand un numar incalculabil de documente, picturi, constructii, etc., referitoare la intalnirile dintre oameni si reprezentantii unei/unor alte civilizatii (civilizatia anunnakilor/elohimilor) si obiectele lor de zbor.
1) Livius, Istoria, Cartile XXI-XXII – 218 i.Hr: Cerul este plin: “In regiunea Amiterno, in multe locuri, au fost zarite aparitii de oameni in haine albe, de la mari departari. Discul Soarelui s-a miscat. La Praeneste, lampi stralucitoare din cer. La Arpi, un scut pe cer. Luna s-a luptat cu Soarele, iar, in timpul noptii, au fost vazute doua Luni. Corabii fantoma au aparut pe cer”.
2) Dio Cassius, Istoria Romei, Cartea a IV-a – 48 i.Hr: Trasnete, vizite: “Trasnete au cazut peste tabara lui Pompei. Un foc a aparut in aer, peste tabara lui Cezar, si a cazut peste cea a lui Pompei… In Siria, doi tineri barbati au anuntat rezultatul bataliei (din Thessalia) si au disparut”.
3) In Cronicile anglo-saxone se relateaza despre niste lumini “foarte puternice care au aparut in anul 795 in Northumbria bagand spaima in locuitori. Erau asa ca niste lumini” – povesteste cronicarul – “pe care nu le mai vazuse nimeni vreodata, care semanau cu niste fulgere; si s-au mai vazut si niste balauri rosii cum zburau pe cer”. Si in scrierea Flores historiarum a calugarului benedictin Roger din Wendover se relateaza : “In anul 796 au fost vazute in mai multe parti ale Angliei niste globuri mici care zburau de jur imprejuruln soarelui”. (OZN-uri Dosarele Vaticanului, Alfredo Lissoni)
4) Un cronicar al anului 1680, din Stralsund, orasel la Marea Baltica, pe nume Erasmus Francisisi relateaza urmatoarele:
“S-a intamplat sa apara dinspre partea apusului o alta mare corabie din care au iesit din amandoua laturile cate opt barne lungi din care au iesit niste vehicule mici care au prins a se misca in toate partile ca si cum ar fi urmarit ceva. Dupa catva timp a aparut in slava cerului ceva asa ca o farfurie care aducea cu o palarie uriasa, o palarie de barbat, in jurul careia straluceau niste lumini colorate atat de puternice incat intreceau lumina lunii si acestea formau o cingatoare sau o cununa care a ramas asa atarnata pe cer, deasupra bisericii Sfantul Nicolae toata seara. Oamenii aflati la fata locului, cuprinsi de frica, abia de se incumetau sa priveasca la acel spectacol ciudat ce parea a nu se mai sfarsi si se retrasera mai apoi la cocioabele lor de pescari amarati; dar a doua zi toti acei oameni se vaitara de dureri la maini si la picioare, la cap si in alte parti ale trupului…
5) In anul 436 d.Cr., Bizantul era bantuit de ciuma, cutremure, foamete. Istoricul Nichifor relateaza despre acele evenimente urmatoarele:
“toti locuitorii Bizantului parasisera orasul si se refugiasera la tara, unde impreuna cu imparatul Teoodosiu si cu patriarhul Proclus, nu mai conteneau sa se roage pentru ca orasul sa fie crutat de distrugerea completa; dar amenintarea continua, continuau sa bantuie si cutremurele care erau pe cale sa-i inghita pe oameni… cand s-a intamplat o minune cu totul si cu totul neasteptata si mai presus de orice inchipuire care i-a uimit peste masura pe oameni.” S-a intamplat ca asa , pe neasteptate, un copil aflat in multime sa fie luat pe sus si dus departe in slava cerului ca de abia se mai putea vedea; dupa care, coborat fiind pe pamant, copilul le-a spus patriarhului si imparatului si tuturor celor de fata cum ca “asistase la un mare concert al ingerilor care il proslaveau pe bunul Dumnezeu cu cantecele lor sfinte”. Rapirea a fost confirmata si de episcopul Constantinopolului, Acaciu care a spus: “Tot orasul l-a vazut pe acel copil”.
Istoricul Cesare Baronio (1538-1607), autorul lucrarii Annali ecclesiastici (Anale ecleziastice) a comentat, o mie de ani mai tarziu:
“Un eveniment atat de important merita sa fie pomenit pana si in cea mai indepartata posteritate si sa ramana mereu in amintirea oamenilor prin consemnarea in analele bisericesti”. (OZN-uri Dosarele Vaticanului, Alfredo Lissoni).
6) In anul 753 d.Cr., potrivit unei cronici anglo-saxone din 793 d.Cr. “au aparut pe cerul Northumbriei niste minuni care au infricosat nevoie-mare pe locuitorii acestei regiuni; se vedeau asa ca niste fulgere nemaipomenite si niste balauri de foc care zburau pe cer”.
7) In anul 1980, cotidianul chinez “Claritatea”, reproducea marturia unui cronicar din epoca dinastiei Sung (960-1127) pe nume Shen Kuo. Intr-una din lucrarile sale se refera la un “obiect stralucitor ca o perla care se deplasa ca si cum ar fi zburat la suprafata unui lac” in apropiere de Yangzhou. Aparitiile s-au repetat cam zece ani.
In lucrarea istoricului Dino Compagni, Cronica lucrurilor trebuincioase la vremea lor, se spune ca in ziua de 6 noiembrie 1301 s-a intamplat ca:
“La vreme de seara sa apara pe cer un semn uimitor si anume o cruce de culoare purpurie deasupra Palatului Priorilor (Florenta)… Drept care, lumea care a vazut acea cruce – si odata cu ea si eu care am vazut crucea in mod cat se poate de deslusit – , am putut sa pricepem ca Dumnezeu era cat se poate de maniat pe orasul nostru”.
9) Benvenuto Cellini (1500-1571), in capitolul 84 al autobiografiei sale descrie aparitia unei mari barne de foc pe cerul orasului Florenta:
“Ajunseseram pe o inaltime si indreptandu-ne privirile spre Florenta am strigat amandoi deodata cu aceeasi mirare in glas:O, Dumnezeule din cer, ce minunatie mai e si aceea care se vede pe cerul Florentei? Era asa ceva ca o mare barna de foc care scanteia si avea o stralucire nemaipomenita”.
10) Angelo de Tummulillis mentioneaza si ilustreaza in Notabila Temporum un obiect asemanator zarit pe cerul Spaniei in zilele de 19, 20 si 21 februarie 1465, in timpul domniei lui Henric IV.
3) In anul 1479, o “cometa in forma de barna foarte ascutita” si avand in interior (sau pe suprafata ei) un sir de “puncte” asemanatoare unor hublouri moderne si trei “coase” lungi in varf a fost vazuta pe cerurile Arabiei; marturia respectiva si reconstruirea grafica a evenimentului (semnalat si in Turcia si in Carintia) a fost consemnata ca atare de istoricul Corrado Lychostene in lucrarea sa Prodigiorum ac Ostentorum Chronicon publicata la Basel in anul 1557.
11) Leone Cobelli (secolul al XV-lea) relateaza in Cronici din Forli, 1487:
“Intr-o buna dimineata a aparut o stea mare care venea dinspre munti si se indrepta catre Ravenna; aducea cumva cu un fluture care zbura prin vazduh. Am vazut-o asa cum au vazut-o si ceilalti. Aducea si cu o roata de caruta… unii spun cum ca ar fi vazut-o deasupra muntelui cu o jumatate de ceas mai inainte… tot in acelasi an, dar cu o luna mai inainte, in iulie au aparut in timpul noptii, pe cerul senin, trei lanci deasupra bisericii… apoi lancile acelea s-au indreptat catre Faenza”.
12) Acelasi Cobelli semnalase aparitia, intr-o noapte de iunie, a unei “barne de foc” venita la Forli dinspre muntele Pogiolo si care plutea in aer deasupra zidurilor Fortaretei Ravaldino… tot el se refera la un eveniment asemanator semnalat de Nostradamus:
” In ziua de 10 martie 1554 – asa dupa cum a lasat scris celebrul clarvazator Nostradamus – aici la Salon, intre orele 7 si 8 ale serii, am putut vedea o aparitie infricosatoare. In apropierea lunii… s-a vazut un foc mare care a prins a strabate cerul de la rasarit la apus si era de forma unei prajini sau a unei faclii aprinse. Din acel obiect ieseau flacari; si totul a durat douazeci de minute; apoi obiectul acela a cotit-o inspre sud si a disparut in departari undeva deasupra marii”.
13) Prin termenul USO (Unidentified Submarine Objects) literatura de specialitate denumeste farfuriile zburatoare submarine, adica acele OZN-uri capabile sa se deplaseze sub apa aidoma unor submersibile si apoi sa iasa la suprafata si sa-si ia zborul. Intamplarea descrisa in cele ce urmeaza pare a se referi la un eveniment asemanator. In ziua de 15 august 1663, o uriasa minge de foc avea sa-i terorizeze pe locuitorii din Roboziero, un sat din Rusia. Evenimentul cu pricina a fost consemnat de Manastirea ortodoxa Sfantul Chiril printr-o scrisoare adresata “Sfiintiei Sale Arhimandritului Nikita, Staretului Pavel, staretilor Manastirii Sf. Chiril de catre prea umilul lor slujitor Ivasko Rievskoi” caruia olacarul Lievko Fiedorov din satul Mys ii istorisise intamplarea respectiva. La vremea aceea, fiind intr-o sambata, multi oameni se aflau in biserica satului cand, deodata, s-a auzit o zarva mare in ceruri. Si atunci oamenii au dat navala in piata mare si le-a fost dat sa vada o ditamai palalaia, iscata asa ca din senin, deasupra satului. Si palalaia aceea sa tot fi avut 45 de metri de la un capat la altul, iara in fata avea ceva ca doua antene de foc. Si palalaia aceea a disparut in apele lacului. Dar iata ca la vreme de nici macar un ceas palalaia aceea a aparut din nou deasupra apelor lacului parpalindu-i pe niste pescari aflati prin preajma acelei inchipuiri nemaipomenite. Daca nu s-ar tine seama de amanuntul antenelor, descrierea ar putea aminti de un fulger globular. Dar nu putea fi vorba de asa ceva dat fiind faptul ca potrivit documentului in care se relata evenimentul sfera aceea de foc era un corp cat se poate de solid. “Apele lacului” – se spune in text – “au fost luminate pana la cea mai mare adancime a lor, de noua metri, iar pestii s-au refugiat pe langa maluri. Iar lumina aceea roscata parea sa-i fi dat apei culoarea ruginii…”
14) Bede, cunoscut in latina sub numele de Beda Venerabilis (Venerabilul Beda) a fost un calugar benedictin în mănăstirea Sf. Petru si Sf. Paul în Wearmouth (astăzi, o parte din Sunderland), în Anglia, si la Jarrow, Northumberland. Supranumit “Tatal istoricilor englezi”, proclamat sfant, poate fi considerat si un precursor al ufologilor, distingandu-se prin vasta sa cultura astronomica, astrologica, matematica, retorica si meteorologica. In cartea a patra a lucrarii sale Historia ecclesiastica gentis anglorum, relateaza o intamplare foarte ciudata petrecuta in anul 664. Intr-o noapte, in timp ce niste calugarite se rugau la mormintele din cimitirul de langa manastirea Barking din apropierea Tamisei, s-a vazut cum o lumina mare a coborat din cer, le-a invaluit pe calugarite, apoi s-a invartit in jurul manastirii, dupa care a disprut in slava cerului. Lumina aceea era atat de puternica incat – ne spune Beda – “ar fi putut sa paleasca pana si soarele de amiaza”. In dimineata urmatoare cativa tineri credinciosi au spus ca razele luminii aceleia orbitoare patrunsesera si prin interstitiile usilor si ferestrelor. Sfantul Beda, “englezul cel mai invatat al acelor vremuri” si “tatal istoriei engleze” ne-a lasat mostenire patruzeci de carti de o valoare deosebita prin acuratetea cu care el a dat la iveala si a selectionat niste informatii demne de luat in seama. “Orice intamplare pe care o relateaza el este demna de crezare, ca un fapt real si nu ca o inchipuire” – a spus eseistul englez W.Raymond Drake. In chiliuta lui din Jarrow, nu prea departe de Durham, Beda a consemnat cel putin alte patru aparitii de obiecte zburatoare care au fost inregistrate si in diverse alte cronici.
Sursa: agentia.org
Cristian Negureanu
Comments
Ai ceva de zis?
You must be logged in to post a comment.