Politica altfel

Toţi ne întâlnim cu Dumnezeu, fiecare în felul nostru. Dumneavoastră îl simţiţi pe Dumnezeu într-un fel , eu poate în altul. Dumnezeu există, chiar dacă nu e bătrânelul pe care îl ştim noi şi de care ne temem cumplit. De pildă, eu îl văd pe Dumnezeu aproape de sufletul meu atunci când zăresc doar lucruri bune în jur. Când vă văd mulţumiţi şi împăcaţi. Cu Biserica am o singură problemă, aş prefera în locul lăcaşurilor de cult de lux să văd clinici pentru bătrâni , clinici care să trăiască din donaţii. Avem nevoie de bătrâni, ei sunt istoria noastră. Şi acolo să-i văd mişunând şi pe preoţi. Preoţii sunt precum doctorii, dar ei vindecă suflete. Aţi văzut că în curtea unor mari spitale sunt mici bisericuţe : ştiţi că acolo slujesc de cele mai multe ori preoţi pedepsiţi, feţe bisericeşti cu probleme ? Nu mi se pare normal . Acolo este locul lor, printre cei bolnavi şi necăjiţi.

La fel cum nu mi se pare firesc ca unele feţe bisericeşti să acumuleze averi colosale.

Noi ne cumpărăm pe bani iertarea de la Dumnezeu şi ei nu au nici o treabă , ei nu se tem de Cel de Sus. Cum poate ca un ştiu care Vlădică să aibă hoteluri, case de vacanţă, opulenţă, lux şi bunăstare , în comparaţie cu Opincă care stă şi îşi suflă în palme ca să se încălzească. Unde-i dreptatea ? Nu mai există dreptate nici la Altar.

Lucrurile nu mai pot merge mult aşa. Lumea trebuie să se schimbe şi pentru asta trebuie să ne implicăm toţi : şi tu, şi eu, şi fiecare dintre noi , cei care desigur au ceva de spus.

Cum pot eu să mai cred în clasa politică atunci când această clasă politică formată pe 21 decembrie 1989 n-a avut alt scop decât să aibă puterea şi să se îmbuibe din resursele acestei ţări. Amărâtul care pune ştampila pe buletinul de vot nici nu ştie ce seminificaţie are acel moment. Îşi semnează demisia , ori condamnarea la moarte, că de bunăstare nu mai putem vorbi. Cum să cred într-o clasă politică care luptă soră cu moartea să ajungă la ciolan , ştiind că după un mandat, sau câte or fi, ies cu conturi burduşite de sute de mii de Euro. Ce să facă această clasă politică pentru mine ? Eu vreau o clasă politică care să se sacrifice, ei să se sacrifice, pentru mine, pentru dumneavoastră,  pentru copilul meu şi copiii copiilor săi. Când calcă în Parlament să calce precum pe holul de la Jilava, nu cu nasul pe sus, maşini scumpe şi costume de marcă sau burţi revărsate . Vreau să-i văd sacrificaţi.

Ei bine, până când aceste lucruri nu se vor petrece, noi, umilul şi sărmanul popor român nu vom avea şansa să trăim mai bine. La noi, poporul este cel sacrificat.

Duceţi-vă in şcoli să vedeţi că sunt copii care se uită cu invidie la odrasla unui senator sau deputat. Respectiva progenitură ajunge de conduce, ameninţând cu părintele ales de noi, până şi şcoala.

Păi, eu vreau ca acel copil să le spună colegilor că părintele său s-a sacrificat pentru ca noi toţi să o ducem mai bine. Şi să nu fie doar vorbe goale, ci chiar aşa să se întîmple.

Politica trebuie făcută altfel, întregul concept trebuie reformat. Asta vreau să spun, sărăcia ne va face mai răi, neimplicarea ne va face mai ticăloşi , nu vreau să las copilului meu o ţară cu oameni răi şi ticăloşi.

Dar cine s-apuce taurul de coarne, că biserica nu o mai poate face….. Societatea civilă este calea ce conduce către o altfel de politică. Nu mă tem de viitor, mă tem doar de laşii şi ticăloşii care vor să facă şi ei parte din acest viitor.

Nu spun vorbe mari, nu dau sfaturi ci mă declar sclavul şi războinicul celor care într-adevăr vor să schimbe ceva în ţara asta. Vreau o societate normală, nu vreau să fac politică pentru ca de fapt să fac afaceri, nu vreau ca teama să biruie în faţa coloşilor cu picioare de lut.

Pun în dezbatere o altfel de societate, o altfel de politică, o altfel de lume ! Aruncaţi la gunoi oportunismul şi priviţi realitatea crudă în faţă.

Ce părere aveţi ? Gândim împreună ?

Sorin Ghilea